The truth

Ma gandeam eu asa frumos ca ar trebui sa incep sa scriu pe blog despre lucruri adevarate, sa nu mai spun povesti pe care mi le insusesc desi sunt doar pura reflectie a imaginatiei mele sa spunem bogate. Acum voi fi sincera, asa cum n-am mai fost niciodata pe acest blog, desi fiecare postare avea cel putin un sambure de adevar.
Eu sincer cred ca am probleme si ar trebui sa vad un psiholog. Nu ma mai suport si nu-i mai suport pe cei din jurul meu. Pe sistemul daca ei nu ma vor, atunci nu am nevoie de ei. Desi stiu ca cel putin partial este vina mea ca am aceasta impresie si anume daca eu nu am incredere in mine, nu am nici in ceilalti. Din cauza asta am inceput sa nu mai am incredere in nimeni. Din cauza asta imi este greu sa imi fac noi prieteni, sa fiu sociabila. Si totusi toata lumea imi spune ca ar trebui sa fac asta, numai ca ei nu stiu in ce stare sunt eu, dar nici eu nu m-am chinuit sa le explic de ce. Daca or sa citeasca, or sa inteleaga. Sper.
Din cauza ca eu ma consider urata si grasa si proasta si multe alte adjective negative pot spune ca nu am destul respect fata de mine insami. Tot din cauza asta nu am respect nici pentru altii. Din cauza asta ma port urat, nu-mi pasa ce cred ceilalti, sunt nepoliticoasa si irascibila.
Din cauza ca eu nu ma iubesc, nu-i pot iubi nici pe ceilalti. Stau si ma uit la specimenul din fata mea si nu pot nutri niciun fel de sentiment mai mult decat o prietenie destul de rece. Intotdeauna gasesc ceva care sa nu-mi placa la o persoana si oricat de mic ar fi defectul, eu il consider un motiv destul de bun ca sa nu ma imprietenesc mai mult cu persoana respectiva.
Cateodata stau sa ma gandesc la cum o sa fie viata mea peste 5, 10, 20, 40 de ani si incep sa plang, sa jelesc imaginile pe care le am in cap. Nu ma mai suport si ma simt neputincioasa in fata acestor probleme. Si faptul ca aceste probleme imi intuneca privirea in asa fel incat vad intotdeauna negru in fata ma fac sa cred ca problemele mele incep sa-mi conduca viata, sa mi-o distruga incetul cu incetul.
Si totusi nu cred ca o sa ma duc prea curand la psiholog. Pentru ca mi-e rusine de mine. Deja ma simt prost pentru ca am avut curajul sa postez asta. Dar m-am gandit ca poate o sa ma ajute cumva daca incep sa recunosc umbrele care imi bantuie constiinta.