joi, 10 septembrie 2009

Noapte buna!

Draga mea, tu chiar credeai ca noi o sa zburam spre apus asa cum ti-am promis? Nu stiai ca asa ceva este idealul tuturor oamenilor si ca este un lucru imposibil? Da, ai dreptate, candva credeam ca este posibil, candva credeam ca totul este posibil, credeam ca pot sa zbor. Dar nu pot. Nimeni nu poate. Nici macar tu, draga mea, nu poti. Dar cateodata, daca te lasi dusa de valurile line are gandului, o sa poti sa zbori mai departe decat ai crezut vreodata ca ai putea.

Dar, draga mea, iti promit ca o sa evadez candva cu tine din aceasta inchisoare a realitatii si vom zbura mai departe de apus. Vom trece de el ca si cum n-ar exista si vom ajunge intr-o lume mult mai buna. O lume linistita, o lume in care tu si eu vom fi una si aceeasi persoana, o lume in care binele se contopeste cu raul si devin unul si acelasi lucru. Iar acolo, draga mea, vom trai fericiti cu totii, pentru eternitate, pentru ca acolo nu exista timp, nu exista limite, nu exista nimic din aceasta lume limitata in care traim. Acolo este mult mai bine, o sa vezi tu. Trebuie doar sa ai incredere in mine.

Acum, inchide ochii, inspira adanc, ia-ti inima-n dinti si lasa-ti gandurile sa alunece pe cai nemaivazute. Uita totul despre aceasta lume, despre limite, despre oameni, despre matematica si fizica. Gandeste-te la libertatea care te asteapta. Ne vedem acolo, draga mea.

Noapte buna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu