The truth II

Voi sontinua seria de marturisiri rusinoase in legatura cu mine, desi in mod ciudat am ajuns sa continui lucrurile pe care nu am promis ca le voi continua, dar nu pe cele pe care mi-am spus ca le voi continua. Iar eu de obicei ma tin de promisiuni. Asa am fost educata.
Va voi explica acum de unde cred eu ca am capatat aceasta "boala" pe care am descris-o acum cateva zile.
Eram acum multi ani, vreo 6-7 la o iesire la iarba verde cu parintii mei si alte cateva familii. Pe vremea aia aveam foarte multa incredere in mine, si nu degeaba. Eram slaba, frumoasa, desteapta si tot ce vreti voi. La un moment dat vine o tanti la mama si incepe sa-i prezinte o gama de vitamine si alte chestii pe care as putea sa le iau. Din cate am inteles eu pe vremea aceea, acea tanti a spus ca are si niste pastile pentru slabit, pentru mine. Apoi eu am intrerupt conversatia si am intrebat-o pe mama foarte mirata si speriata: "Mami, eu sunt grasa??". Si mi s-a parut ca mama nu a fost sigura de raspunsul pe care mi l-a dat si mi-a spus cu jumatate de gura ca nu sunt. Acel "nu" prelung, pe care il spui atunci cand nu vrei sa recunosti adevarul. De atunci s-a intamplat ceva in mine. Am inceput sa am indoieli in privinta mea, indoieli pe care nu le avusesem inainte. Incepusem sa ma indoiesc de tot ceea ce credeam in legatura cu mine. Dar daca nu sunt slaba, atunci poate nici desteapta nu sunt. Si incetul cu incetul, aceste indoieli au inceput sa ma domine, sa-mi biciuiasca viata pana la sange.
Chiar daca la vremea respectiva nu eram asa slaba si sociabila si etc cum sunt acum, faptul ca eu asa am perceput tonul mamei mele m-a schingiuit. Faptul ca cineva se indoia de mine ma facea pe mine sa ma indoiesc de mine. Pentru ca pe vremea aceea nu eram ca acum, sa ma prefac ca nu-mi pasa si sa bag toate lucrurile urate spuse despre mine intr-un dosar, apoi intr-un sertar, pe care il voi deschide si citi pe tot doar atunci cand ma bufneste plansul din orisicare motiv.
De atunci, totul a avansat progresiv in ceea ce sunt acum. Dar asta este doar unul dintre motive.
Alte motive ar fi doar unele confirmari ale indoielii fata de mine. Incapabilitatea de a lega prietenii, cauza careia credeam ca era felul meu de a fi. Altii care mi-au confirmat ca sunt asa cum sunt. Fostii mei boyfriends care sunt 2 la numar. Faptul ca am petrecut 2 ani din viata mea alergand dupa un tamplar de pvc cu 7 ani mai mare decat mine. Faptul ca eram impreuna 2 luni, apoi ne desparteam si apoi dupa jumatate de an in agonie, eram din nou impreuna, timp de 2 ani.
Cam atat pentru marturisirile de astazi.