My personal illusion

O masa. Pe masa o vaza cu oleandrii din gradina proaspat aranjata. M-ai lasat aici fara niciun indiciu. Ma uit pe pereti. Tablouri ilustrand fete plimbandu-se agale pe faleza unei mari oarecare, la bratul unui barbat oarecare, in mana cu o floare oarecare. Rama din mahon, fibra de lemn amestecata cu sange oarecare. Mai in dreapta, o lampa acoperita de amintirile anilor care s-au scurs. Stinsa. Becul nu merge. Peretii, de culoarea cerului in timpul noptii, afumati si prafuiti. In jos, un semineu plin cu lemne care ard incet, incet, ca si noi. Lemnul se transforma in jaratec, apoi in carbuni, apoi in scrum si nu mai arde. Pe birou e un bilet scris cu mana ta. Cu stiloul tau preferat, la biroul tau preferat, pe hartia ta preferata. Pentru persoana care era preferata. Ma uit urat la el si cad pe ganduri. Dar apoi ma razgandesc.

Ma uit in partea cealalta. Pe perete o oglinda mare. Intr-o rama aurie. Poti sa vezi universul in acea oglinda, ca universul meu paralel. Universul meu format din acei patru pereti. Vad o pasare intr-o colivie mare de fier. Vrea sa iasa afara. Vrea sa fie libera. Dar nu pot sa ii dau drumul. Pe comoda din stanga, fotografii de-ale mele, de-ale tale, de-ale tuturor. Fotografii uitate de vreme si de mintile imbolnavite. Nu ma mai recunosc in ele. Nici pe tine nu te mai recunosc. Dar stiu ca esti acolo, undeva, oricine ai fi.

Ma uit spre podea. Un covor mare si rosu se intinde pe suprafata neteda ca o balta de sange varsat pentru distractia criminalului. Florile incep sa infloreasca pe covor. Doua scame stau comfortabil in partea din fata a covorului. Ma uit din ce in ce mai jos.
Papuci negri. Pantaloni negri. Tricou negru. Bratara neagra. Inel negru. Colier negru. Parul negru.

Mainile patate de sangele tau.