miercuri, 12 august 2009

Ioana

Sa va povestesc ceva despre o prietena a mea. O sa fie o poveste scrisa ca de obicei in graba si nu stiu daca o sa fie ceva de capul ei. Cert este ca nu ma mai apuc de seriale, trilogii si mai stiu eu ce, ca am inceput vreo 3 si n-am continuat niciuna.

Pe prietena mea o cheama Ioana. Ioana este o fata speciala, asa cum de fapt suntem cu totii. Ca doar toti suntem unici si diferiti si bla bla bla-ul ala despre unicitate si cum Dumnezeu nu creaza doua lucruri la fel. Se pare ca tipul asta e plin de imaginatie. In fine.

Ioana este o prietena de-a mea careia ii place foarte mult sa bea. Stiu ca nu este bine, dar nah, asta ii place ei. Ea nu locuieste in Bucuresti, ci in provincie, dar nu va voi spune unde. Intr-o seara, am iesit cu ea si cu prieteni de-ai ei la o bere. Desi bere e cam putin spus.

Ea avea bani la ea de o bere, adica 2 lei. Dar de 2 lei se poate lepada oricine nu-i zgarcit, asa ca in cateva ore Ioana noastra se urca pe mese si canta. Canta o melodie pe care ne saturasem cat o ascultasem vara aia. Incepuse barmanita sa tipe la ea sa nu mai faca galagie, ma rog, tot tambalaul provocat se revarsa asupra tuturor in afara de ea. Am plecat de la terasa si am ajuns intr-un bar. Ioana statea cu capul pe masa si cred ca a si adormit. Am mai stat acolo vreo 2 ore, noi am mai baut, apoi am mers acasa si am trimis-o si pe Ioana acasa.

A doua zi, ne-am intalnit cu Ioana, acelasi loc, aceeasi ora. Ioana, foarte revoltata, incepe sa ne povesteasca : " Ba, m-am dus aseara agale spre barlogul meu, cand m-am gandit ca eu is certata cu ai mei. Asa ca am zis sa nu ma duc acasa ca or sa-mi sara toti in cap. Asa ca m-am dus pe malu' raului si m-am culcat ca mi-era un somn! Dupa o vreme vad ca trage cineva de mine. "Scoala! Scoala fetito! Ce ai patit?" si eu le-am spus "Domn'le, da' cine sunteti si ce naiba vreti?" si ei zic "Domnisoara suntem de la ambulanta. Am fost chemati aici". La care eu: "Cine domn'le? Cine v-a chemat? Da-ti-va-n pula mea nu mai poate si omu sa doarma?" si ei mi-au zis "Domnisoara, va rugam, duceti-va acasa." Nah, n-am avut ce sa fac asa ca am plecat, dar din nou mi-a aparut in minte gandul obsedant ca eu sunt certata cu ai mei. Asa ca m-am dus si m-am culcat in parc pe banca. M-am sculat dimineata pe la 10. Intre timp ma sunase mama de vreo 2 ori, dar n-am auzit nici pe dracu telefonu'. M-am indreptat spre casa si m-am culcat din nou. Uite cum din bani pentru o bere ajung sa ma fac prastie."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu