Delir

Cred cateodata ca sunt paranoica. Dar cum chestia asta nu are nimic de-a face cu ce o sa povestesc acum, o sa las problema asta pentru alta data.

Eram anul trecut intr-un bar dintr-un loc foarte indepartat. Fumul se ridica lasciv spre tavanul presarat cu stele. Stateam la o masa in coltul din dreapta al barului si imi savuram vinul rubiniu. Era 3 noaptea. Barmanul motaia pe scaunul lui din lemn. In bar nu mai eram decat eu si inca 3 care stateau la masa din coltul stang, opus mie. M-am uitat la tavan. Era presarat cu mii de stele stralucitoare, iar mai in dreapta puteam sa vad luna. Am zarit Carul Mare, dar nu am putut sa gasesc Carul Mic.

Incetul cu incetul stelele au inceput sa se miste din ce in ce mai repede ca in miscarea browniana. Brusc s-au oprit. Din stele, era scris pe tavan "Ma crezi?". Atunci, instantaneu m-am gandit ca nu. Stelele iar au inceput sa se miste. " Pe scaunul de langa tine scrie "Alex" ". M-am uitat pe scaunul de langa mine si am vazut ca intradevar scrie "Alex". Am facut ochii mari si mi-am indreptat iar privirea spre tavan. "Acum ma crezi?". Nu stiam ce sa spun, nu stiam ce sa gandesc, eram intr-o mare dilema. Cine vorbea cu mine? De ce vorbea cu mine? Cum de se miscau stelele? Cine le misca? Mi-am luat inima-n dinti si am spus ca il cred. "Daca iesi afara, o sa vezi ca o pisica te astepata". Am spus "De ce ma asteapta?". "Te va duce unde vei dori tu".

Atunci m-am ridicat de pe scaun si puteam sa simt semnele de intrebare in jurul meu. Am iesit afara. O pisica neagra ma astepta in fata barului. Avea ochii verzi ca smaraldul si o coada lunga si subtire. M-am apropiat de ea si m-am aplecat s-o mangai. Ea a inceput sa se mangaie de mine si sa toarca. Apoi brusc a pornit spre intunericul noptii. Am urmat-o pe straduta ingusta si pietruita. Am mers dupa ea cam un sfert de ora pe un drum intortocheat prin labirintul strazilor intunecate. Am ajuns intr-un sfarsit in fata unei porti de lemn masiv. Pisica statea in fata ei cu spatele la mine. "Aici vrei tu sa intru? Aici vreau eu sa fiu?", ma gandeam.

Am apasat incet pe broasca de metal si usa s-a deschis. O lumina orbitoare a alungat intunericul strazii. Am pasit inauntru. Eram intr-o camera mare plina de oameni. Cand m-au vazut, toti au inceput sa strige numele meu si sa izbucneasca in urale. Toti zambeau si ma imbratisau. Toata lumea vroia sa vorbeasca cu mine, toti se certau cine sa vorbeasca cu mine primul. Mi-am intors privirea spre pisica, iar pisica a spus "Eu sunt subconstientul tau" apoi a disparut, la fel si poarta si lumea intunecata.

The most nu-stiu-cum day of my life

Astazi e ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Am petrecut ziua de azi cu lucruri total banale, nimic iesit din comun, ca la urma urmei in fiecare zi e ziua mea. In fiecare zi e ziua ta. Dar n-am rabdare sa va explic de ce este asa. Pur si simplu este pentru ca eu intotdeauna am dreptate.

Am fost azi la ora mea de pian si in acelasi timp la ora de meditatii la engleza. Profa ma invata pian, eu o invat engleza. Dar nu asta conteaza. Am fost si am plecat.

Am ajuns apoi la bunici. Dupa ce ca inot in bani de nici nu mai stiu ce sa fac cu ei, iar am primit bani. Nu stiu cum se face. Poate asa e scris in stele. Sau poate nu stiu. O sa strang bani sa-mi iau un nu stiu ce pe care il voi vrea mai tarziu in viata. Deocamdata toate lucrurile materiale pe care le-am vrut mi le-am cumparat sau le-am primit. Nu e vina mea. La bunici am stat la masa, am mancat, am discutat diverse probleme care pe mine nu ma intereseaza. Spre exemplu nu ma intereseaza ce pizda ma-sii face Elena Udrea sau ce dracu face Basescu, care cica a abut multe gafe si toata lumea il uraste (sau cel putin pensionarii). De Elena Basescu ma doare-n cur. Am auzit ca vrea sa legalizeze iarba, acum ca este europarlamentar, ceea ce nu este chiar foarte rau. Dar nah, avand in vedere ca mi-au dat bani, ma simteam obligata asa ca incuviintam din cap.

Apoi am luat-o usor usor spre Romana si m-am hotarat ca din moment ce am atatia bani sa-i cheltuiesc. N-am avut mare noroc. Toate magazinele de haine erau pline de kitch-uri si haine care pareau luate de la second hand. Mi-am bagat picioarele in ea de treaba si mi-am cumparat 3 carti. Am mai bantuit singura prin centru, apoi am mers spre casa.

Incepusem sa ma plictisesc in singuratatea mea, asa ca am inceput sa fac playback si sa dau usor din cap pe melodiile din casti. Cum spuneam, ma doare undeva de parerea altora, asa ca nu mi-a pasat. Am ajuns acasa mai vesela, mai obosita, mai batrana cu un an.

De ziua mea toata lumea este plecata din Bucuresti. Pana si Andreea a sters-o la mare de ziua mea, ceea ce ma cam supara din moment ce in prima faza a zis ca ramane pentru mine. Dar nah, se pare ca totusi am motive sa-l urasc pe iubitul ala al ei, despre care ma abtin sa mai spun si altceva.

Happy birthday to me, me!

Wishes

I don't want to have a pink poney that eats gold and has a floating tiara above it's head. I don't want to have a big golden house with diamond windows and silver carpets. I don't want to have a husband that buys me shiny chocolate and huge diamond rings, a gilded yacht or a coat made of polar bear fur. I don't want to have an island or a continent. I don't want to have children that always listen to me, that only do whatever i tell them to do or that take good grades. I don't want to have all the wisdom in the world.

I want to have you. Just you.

Tot si nimic

E vara. Acum va ganditi : "d'oooh!". Dar nu asta era my point. My point era ca este vara si toata lumea sau in fine, aproape toata lumea scrie despre iubire. Eu inca nu. Si nu cred ca voi scrie in viitorul apropiat. Pur si simplu asa sunt eu. Pesimista. Sau oare optimista?

Cel mai rau in viata asta a mea a fost greutatea mea de a-mi exprima sentimentele mele adevarate, si faptul ca ma fofilez in spatele unei perdele groase de sarcasm, ironie si alte glume proaste. Nu accept pe nimeni, tuturor le gasesc o chichita care sa ma faca sa nu ma apropii de ei prea mult si daca nu gasesc acea chichita, atunci bad luck. O sa ma port urat doar de dragul de a o face.

Si ii multumesc lui Alecu, care apropo, Neumarkt bea (luati-i o bere daca va intalniti vreodata cu el), ca mi-a deschis ochii. M-a facut sa accept adevarul care stiam ca ma bantuie atata vreme si pana acum nu am vrut sa-l accept. Dar n-o sa va spun care este. N-o sa va spun motivul pentru care mie imi place sa-i resping pe ceilalti din viata mea, cu mici exceptii. Partea buna este ca eu am acceptat motivul. Din pacate nu cred ca voi incerca prea curand sa-l "tratez" din simplul motiv ca mi se pare foarte greu de tratat.

Eu nu am nevoie de motive. Eu sunt tot si nimic.

Credeti ce vreti. Ma pis pe parerile voastre.

Paziti-va de nebuna!

Stau si ma gandesc cateodata daca eu sunt nebuna. Poate ca da, poate ca nu. Dar eu nu vad sa fiu nebuna decat in cateva imprejurari. Dar cu toate astea, unele persoane spun ca sunt nebuna sau socially awkward sau ciudata sau mai stiu eu cum. Ma rog...de obicei ma pis pe opiniile altora despre mine. Dar acum chiar ma intreb: sunt asa?

E o problema in a te distra cateodata? In a vrea in mod intentionat sa atragi atentia oamenilor de pe strada cu anumite gesturi sau sunete pentru ai face pe altii sa se simta uncomfortable? Eu nu vad niciuna. E vreo problema in a supune la teste unice si originale pe iubitii celei mai bune prietene? Chiar daca ajung pana in stadiul in care sa le fie frica de mine, eu nu vad o problema in asta.

Chiar daca cateodata ma apuca tipatul pe strada, eu nu vad o problema in asta (desi asta nu am mai facut de multa vreme). As putea spune chiar ca sunt mult mai linistita decat eram mai demult. Acum nu mai fac toate chestiile ciudate pe care le faceam inainte.
Mai nou ma apuc sa spun oamenilor aproape necunoscuti ca sunt prosti si apoi ma urc inapoi in autobuz. Dar am motive. Si nu e vina mea ca nu am avut timp sa stau si sa explic de ce cred eu ca sunt prosti. Ar trebui sa-si dea seama singuri, dar se pare ca sunt prea prosti ca s-o faca. Mi-ar fi demonstrat ca sunt destepti daca nu m-ar fi luat in seama. Dar NOOOOO NOOO!!! De ce sa faca asta atunci cand pot sa faca capul calendar cuiva? Va zic eu. Pentru ca sunt prosti. Nu vorbesc asa aiurea. De multe ori am avut dreptate. Si lumea nu ma asculta ori de cate ori as avea dreptate. Poate din cauza ca (cica) sunt nebuna. Uuuuh, paziti-va de nebuna!!!

Voi sunteti ciudati! Voi cei care trebuie tot timpul sa depindeti de un grup de oameni. Ca fara ei nu se poate. Voua carora va e rusine de voi insiva si din cauza asta va abtineti de la niste iesiri normale si la urma urmei naturale chiar. Voi care nu stiti sa apreciati unele lucruri excentrice sau spiritul liber al unei persoane. Mi-e mila de voi. Sincer.

Probabil din cauza asta sunt eu socially awkward. Pentru ca unii spun ca nu stiu sa ma port. Pentru ca par nebuna. Dar nu sunt. Voi sunteti.

Ce am facut ieri?

Buna intrebare. Ieri ieri ieri... ah da, ieri am fost la o bere. Tocmai am descoperit o terasa, destul de draguta, in parcul Tineretului. Foarte draguta terasa, bere ieftina, au table si remi (sa scriu si eu ca tot romanu' din mine). Partea proasta este muzica. Si cateodata staff-ul. Au un televizor care este dat pe Utv sau cum s-o scrie si n-ai ce auzi decat hausareli si muzici electronice cu videoclipuri cu gagici goale ca deh, asa se poarta in zilele noastre, ca sa aiba romanu' ce face (lucru manual) atunci cand se uita la tv.
M-am vazut cu M. care tocmai s-a intors de la mare. Pentru a 5-a oara pe anul asta sau cam asa ceva. Ea iubeste foarte mult marea. Nu prea o inteleg din moment ce mie nu-mi place la mare, dar am suportat sa-mi povesteasca ce a facut acolo. Acum nu-mi mai amintesc nimic in afara de faptul ca a stat mai tot timpul cu T., un tip din Mangalia care e la facultate in Cluj. Nimic interesant. Pentru mine, caci ea era tare entuziasmata.
Apoi au aparut G. si verisoara ei. M-au invatat sa joc table, am jucat un remi adaptat la conditiile de joc (masa prea mica). Si apropo, LIPSEA O PIESA DIN CELE DE REMI!!!!!
Ce sa mai zic...cat timp stateam linistita la masa cu M., chelnerita statea la masa cu iubitul ei, cocalar mana I, se lingeau de mama focului si se atingeau in diverse locuri. Nu aveam nimic impotriva daca erau acolo ca (virgula) consumatori, dar totusi era locul ei de munca. E ca si cum eu as fi prezentatoare tv si ma duc sa prezint stirile impreuna cu prietenul meu mai-mai sa dam in film porno. Ma rog...
Nu stiu de ce, dar acum mi-am amintit de o faza dintr-un film care nu mai tin minte cum se numea, dar era cu Audrey Tautou ( aia din Amelie), in care Audrey era angajata la negru la nu stiu ce firma, si din cauza asta o obliga sa-i suga falusul ( asa ca sa folosesc si eu cuvinte d-astea de care numai Andreea foloseste). Mai pe la sfarsitul filmului din cate tin eu minte, Audrey il musca de falus si fuge si nu stiu ce. Ma rog. A fost tare faza :D
In alta ordine de idei, n-am facut nimic si totusi am facut ceva. Am facut Nimic.

Brief Bestfest

In seara asta va voi povesti cum a fost la Best.
La Best a fost asa : FUTERE.
Am strans pahare ca niste mici gunoieri, am primit cacalau de bani pentru asta, am scuipat pe jos, am dat din buci, ne-am certat, am zbierat am dat din maini din picioare, ne-am comportat ca niste oameni posedati. Mda, cam asta. Ah da, am mancat pe moca. In rest, trupele dragute, nah nimic interesant de zis despre ele.