Eu de obicei am mare incredere in parerile mele. Dar alea care sunt ale mele si numai ale mele, nu cele pe care le dobandesc ascultand parerile altora. Nu stiu de ce, dar sunt foarte incapatanata cand vine vorba de parerea mea si mai ales de atunci cand prezic viitorul pe care altii nu-l pot vedea.
Partea proasta este ca nimeni nu ma crede. Le dovedesc in repetate randuri ca am dreptate, ca tot ceea ce spun nu este o nebunie spusa la intamplare si ca oricat de nebunesc ar suna, se va adeveri. Si nimeni nu ma asculta. Si le si spun "uite vezi, ti-am spus ca asa o sa fie si nu m-ai crezut". Dar pentru ei asta nu inseamna "bine, de acum o sa te ascult", ci inseamna "bine ca esti tu desteapta". Nimeni nu ma intelege si nimeni nu ma asculta.
Alta chestie este ca toti sunt ipocriti. Spun una si fac alta sau spun ceva si gandesc opusul. Nimeni nu imi acorda respectul cuvenit, pentru ca la urma urmei nu consider ca sunt o guma lipita de trotuar pe care toata lumea o calca in picioare. Adica nici chiar asa. Am auzit de low self esteem, dar nu in halul asta. Dar nimanui nu-i pasa. ma intreb de ce ar citi cineva blogul asta pe care o amarata isi scrie frustrarile. Momentan nu le fac sa arate mai frumos, nu stau si contemplu cele 7 feluri in care pot scrie o propozitie, nu adaug nimic literar in ele, ci sunt pur si simplu ceea ce sunt. Adica sunt eu.
Spuneam despre oameni ipocriti, asa ca mine. Eu care stau 2 zile si ma conving ca trebuie sa-mi invat la mate. Dupa 2 zile de gandit, deschid caietul de mate si vad ca este prea complicat asa ca il inchid si ma uit pe pereti, gandindu-ma ca ar trebui sa-mi invat la mate. Ma mint ca vreau sa fiu o persoana mai buna, pentru ca daca as vrea cu adevarat, atunci as face-o. Dar cand incep si ma gandesc la oamenii idioti care traiesc pe langa mine imi dau seama ca nu merita, ca suntem toti o apa si-un pamant, ca nu am pentru ce sa invat, ca nu am pentru cine sa ma schimb si ca nimeni nu merita schimbarea mea. La ce bun sa ma port mai frumos cu oamenii daca eu sunt un nimic pentru ei? La ce bun sa ma port mai frumos daca eu sunt un nimic pentru mine? Nimeni nu merita nimic. Iar cei care merita nu au parte, iar cei care nu merita au parte. De ce au parte? Pai au parte de tot ce isi doresc, de iubire, de prieteni, de succes, de bani, de popularitate, de tot.
Eu sunt una dintre cei care nici nu merita, dar nici nu are parte. Nu am parte pentru ca nu dau doi bani pe nimic. Sunt zgarcita. La bani, la timp, la iubire, la prietenie.