Crearea unei lumi

Stateam candva si ma gandeam la timpul ce trecea. Trecea pe langa mine. Eu stateam pe loc. Iar el trecea. Ma uitam confuza la urmele ce le lasa. Dare rosiatice de amintiri si evolutie. Ma gandeam : oare am si eu nevoie de asta? Poate ca da, poate ca nu. Sa intru pe aceeasi banda cu timpul, sa-l urmaresc si sa-l prind din urma pentru ca apoi sa merg la brat cu el? Sau sa stau pe loc?
Dar cat timp eu ma gandeam la toate astea, timpul a ajuns si mai departe de mine. Atat de departe incat nu-l mai pot ajunge din urma. Am ramas singura. Singura in tenebrele unei lumi fara timp, fara oameni. Intr-o lume formata doar din universul meu personal, din gandurile si lucrurile mele deja antice pentru ceilalti. O lume in care sunt numai eu si doar atat. Doar eu. Singura.