Pletele blonde si ondulate ii cadeau pe umerii ingusti si gingasi. Si-a indreptat ochii verzi ca smaraldul spre Camelia, opusul ei. In vreme ce Irina era o fata tare frumoasa, proportionata, cu un ten perfect alb, cu o fizionomie perfecta, ai fi crezut ca este un inger venit din paradis, Camelia era o fata cocosata, cu ten acneic (pe care incercase de nenumarate ori sa-l trateze, dar fara succes), neproportionata, picioarele erau de 2 ori cat restul corpului iar mainile erau prea lungi pentru ea, ochii erau despartiti prea tare de un nas ca de vrajitoare, iar parul negru, uscat si nepieptanat parea intotdeauna prafuit. Erau eleve in acelasi liceu, amandoua in clasa a 11-a. Irina nu o cunostea pe Camelia, o stia doar din vedere si nu ii dadea mare importanta.
Irina fusese invatata de catre mama ei sa nu se imprieteneasca decat cu fetele de acelasi rang cu ea: frumoase, bogate si care au o viata aproape perfecta, lipsita de griji, de eforturi depuse pentru a obtine ceva si de necazuri. Deci, Irina obtinea intotdeuna tot ceea ce isi dorea, fara vreun efort. Pur si simplu asa se intampla. Ea nu facea nimic special in acest sens, ci doar isi atingea scopul de fiecare data.
Camelia o stia pe Irina. O invidia. Ba nu. O ura. O ura asa de tare incat avea jurnale intregi despre ura pe care i-o poarta, cu planuri de a-i face viata mizerabila si despre cat de mult il iubea ea pe Matei, baiatul visurilor ei, tot in clasa a 11-a. Camelia era zilnic cufundata intr-o rutina extrem de plictisitoare. Se ducea la scoala, se intorcea de la scoala, manca, isi facea temele, se culca si apoi totul o lua de la capat. Toata viata ei statuse sub semnul plictisitorului. Nu avea nicio urma de suspans, de lucru interesant. Viata trecea pe langa ea. Dar intr-o zi, toate acestea s-au schimbat.
***
Irina si Matei au iesit din scoala, brat la brat. Camelia se uita dupa ei cu niste ochi lacomi, sfidatori si cu fruntea incruntata. "Nu se poate asa ceva. Cum sa fie Matei cu Irina?! Nu cred! Poate nu sunt impreuna, poate doar sunt buni prieteni. Dar daca nu e asa? O sa aflu eu zilele astea daca sunt sau nu impreuna.". Simtea cum trupul ii zvacnea de furie si ura fata de Irina. Chiar daca Irina si Matei erau doar buni prieteni, cu fizicul Irinei, baiatului i-ar fi fost greu sa nu faca un pas, asa ca trebuia sa faca ceva in privinta asta.
Nu era o fire razbunatoare, caci era obisnuita cu glumele nesarate cu care era tratata de colegi si chiar si de oamenii de pe strada. Dar daca venea vorba de Matei, era alta treaba. Nu putea sa suporte nici macar imaginea surorii lui impreuna cu M., atunci cand acestia plecau impreuna spre casa. Camelia stia unde statea Matei, ca doar il urmarise de nenumarate ori pana acasa la el. Cateodata, cand baiatul mai avea si alte treburi pn oras, Camelia il urmarea cu aceeasi loialitate.
Dar acum trebuia sa faca ceva cu Irina. Ajunsa acasa, Camelia s-a dus direct in camera sa, sa se gandeasca la ce era de facut.
"Trebuie sa fie ceva de facut. Chiar daca nu sunt impreuna, n-o sa dureze mult si o sa fie. Asa ca trebuie sa actionez repede. Dar ce-i de facut? As putea s-o santajez pe Irina. Stiu destule despre ea si trecutul sau incat s-o fac de ras in tot liceul. N-o sa uite nimeni cand pozele cu ea de acum 5 ani o sa apara lipite pe toti peretii liceului. Caci nimeni nu stie de operatiile pe care si le-a facut. Si ce mare tam-tam a fost. L-au chemat tocmai pe Mare Scula din Liban sa-i faca operatia, si inca pe sest, ca ea fiind minora nu avea voie. Ar fi ceva....Dar nu. As putea.....
va urma
